Ofertă servicii 2010

• evaluare riscuri ssm şi plan de prevenire a riscurilor
• instrucţiuni proprii ssm şi psi
• tematici ssm şi psi
• instructaje ssm şi psi

SECURITATEA MUNCII ŞI SITUAŢII DE URGENŢĂ

Tip produs: TEMATICĂ INSTRUIRE SITUAŢII DE URGENŢĂ | TEMATICĂ INSTRUIRE | SECURITATEA MUNCII | FIŞE DE POST | INTRUCŢIUNI PROPRII | EVALUĂRI DE RISC

1. SECURITATEA MUNCII ŞI PSI – CONSULTANŢĂ ŞI DOCUMENTE A-Z

• Elaborarea de instrucţiuni proprii pentru completarea şi/sau aplicarea reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă, ţinând seama de particularităţile activităţilor şi ale unităţii/întreprinderii, precum şi ale locurilor de muncă/posturilor de lucru;
• Stabilirea atribuţiilor şi răspunderilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, ce revin lucrătorilor, corespunzător funcţiilor exercitate, care se consemnează în fişa postului, cu aprobarea angajatorului;
• Elaborarea tematicii pentru toate fazele de instruire, stabilirea periodicităţii adecvate pentru fiecare loc de muncă;
• Întocmirea planului de acţiune în caz de pericol grav şi iminent (unde este cazul);
• Stabilirea şi întocmirea evidenţei zonelor cu risc ridicat şi specific prevazute de lege;
• Stabilirea zonelor care necesită semnalizare de securitate şi sănătate în muncă, stabilirea tipului de semnalizare necesar şi amplasarea conform prevederilor Hotararii Guvernului nr. 971/2006 privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau sănatate la locul de muncă;
• Întocmirea listelor cu meseriile şi profesiile prevăzute de legislația specifică, pentru care este necesară autorizarea exercitării lor (unde este cazul);
• Întocmirea listelor cu posturile de lucru al căror personal necesită examene medicale suplimentare (unde este cazul);
• Întocmirea listei cu posturile de lucru care, la recomandarea medicului, necesită testarea aptitudinilor şi/sau control psihologic periodic (unde este cazul);
• Identificarea echipamentelor individuale de protecţie necesare pentru posturile de lucru din întreprindere şi întocmirea necesarului de dotare a lucrătorilor cu echipament individual de protecţie, conform prevederilor Hotararii Guvernului nr. 1.048/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecţie la locul de muncă;
• Elaborarea deciziilor interne de organizare a activităţii de securitate şi sănătate în muncă impuse de lege;
• Cercetarea accidentelor de muncă ce au produs incapacitate temporară de munca – la cerere contra cost;
• Asigurarea materialelor şi mijloacelor tehnice pentru informare şi instruire (tematici, broşuri, materiale de propagandă, cameră video, calculator, etc);
• Executarea informării şi instruirii lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi psi, verificarea cunoaşterii şi aplicării de către lucrători a informaţiilor primite;
• Informarea angajatorului, în scris, asupra deficienţelor constatate în timpul controalelor efectuate la locul de muncă şi propunerea de măsuri de prevenire şi protecţie;
• Instruirea introductiv generală de securitatea muncii şi psi, precum şi testarea cunoştinţelor, completarea fişelor individuale de securitatea muncii şi psi;
• Instruirea conducătorilor locurilor de muncă privind organizarea activităţii de securitate şi sănătate în muncă şi psi la nivel de societate;
• Elaborarea programului de instruire-testare la nivelul întreprinderii şi/sau unitatii;
• Elaborarea tematicii ssm şi psi pentru toate fazele de instruire, stabilirea periodicităţii adecvate pentru fiecare loc de muncă;
• Instructaj periodic protecţia muncii + psi

2. Evaluare riscuri/Plan de măsuri pentru prevenirea-anularea riscurilor

3. Plan propriu de securitate şi sănătate antreprenor/subantreprenor

TERMINOLOGIE (3)

Vă prezint lista următorilor termeni:

    h) boală profesională - afecţiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzată de agenţi nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de muncă, precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de muncă;
    i) echipament de muncă - orice maşină, aparat, unealtă sau instalaţie folosită în muncă;

    j) echipament individual de protecţie - orice echipament destinat a fi purtat sau mânuit de un lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea să îi pună în pericol securitatea şi sănătatea la locul de muncă, precum şi orice supliment sau accesoriu proiectat pentru a îndeplini acest obiectiv;

    k) loc de muncă - locul destinat să cuprindă posturi de lucru, situat în clădirile întreprinderii şi/sau unităţii, inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii şi/sau unităţii la care lucrătorul are acces în cadrul desfăşurării activităţii;

    l) pericol grav şi iminent de accidentare - situaţia concretă, reală şi actuală căreia îi lipseşte doar prilejul declanşator pentru a produce un accident în orice moment;

    m) stagiu de practică - instruirea cu caracter aplicativ, specifică meseriei sau specialităţii în care se pregătesc elevii, studenţii, ucenicii, precum şi şomerii în perioada de reconversie profesională;

TERMINOLOGIE (2)

Aici aveţi continuarea terminologiei în domeniu:     

   d) reprezentant al lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor - persoană aleasă, selectată sau desemnată de lucrători, în conformitate cu prevederile legale, să îi reprezinte pe aceştia în ceea ce priveşte problemele referitoare la protecţia securităţii şi sănătăţii lucrătorilor în muncă;

    e) prevenire - ansamblul de dispoziţii sau măsuri luate ori prevăzute în toate etapele procesului de muncă, în scopul evitării sau diminuării riscurilor profesionale;

    f) eveniment - accidentul care a antrenat decesul sau vătămări ale organismului, produs în timpul procesului de muncă ori în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, situaţia de persoană dată dispărută sau accidentul de traseu ori de circulaţie, în condiţiile în care au fost implicate persoane angajate, incidentul periculos, precum şi cazul susceptibil de boală profesională sau legată de profesiune;

    g) accident de muncă - vătămarea violentă a organismului, precum şi intoxicaţia acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces;

TERMINOLOGIE (1)

În sensul legii securitatii si sanatatii in munca, sunt definiti termenii şi expresiile de mai jos:

    a) lucrător - persoană angajată de către un angajator, potrivit legii, inclusiv studenţii, elevii în perioada efectuării stagiului de practică, precum şi ucenicii şi alţi participanţi la procesul de muncă, cu excepţia persoanelor care prestează activităţi casnice;

    b) angajator - persoană fizică sau juridică ce se află în raporturi de muncă ori de serviciu cu lucrătorul respectiv şi care are responsabilitatea întreprinderii şi/sau unităţii;

    c) alţi participanţi la procesul de muncă - persoane aflate în întreprindere şi/sau unitate, cu permisiunea angajatorului, în perioada de verificare prealabilă a aptitudinilor profesionale în vederea angajării, persoane care prestează activităţi în folosul comunităţii sau activităţi în regim de voluntariat, precum şi şomeri pe durata participării la o formă de pregătire profesională şi persoane care nu au contract individual de muncă încheiat în formă scrisă şi pentru care se poate face dovada prevederilor contractuale şi a prestaţiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă;

LEGEA SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ

GENERALITATI

       In domeniul securitatii si sanatatii in munca, legea de baza in vigoare, in tara noastra,  este Legea nr.319 denumita Legea securitatii si sanatatii in munca adoptata in data de 14 iulie 2006 si publicata in Monitorul Oficial nr.646 din 26 iulie 2006.

       Legea securitatii si sanatatii in munca, nr.319/2006, transpune Directiva Consiliului nr.89/391/CEE privind introducerea de masuri pentru promovarea imbunatatirii securitatii si sanatatii lucratorilor la locul de munca, publicata in Jurnalul Oficial  al Comunitatilor Europene (JOCE) nr.L 183/1989.

       Legea securitatii si sanatatii in munca a intrat în vigoare la data de 01.10.2006.

       Legea securitatii si sanatatii in munca are ca scop instituirea de măsuri privind promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii în muncă a lucrătorilor.

         Legea securitatii si sanatatii in munca stabileşte principii generale referitoare la prevenirea riscurilor profesionale, protecţia sănătăţii şi securitatea lucrătorilor, eliminarea factorilor de risc şi accidentare, informarea, consultarea, participarea echilibrată potrivit legii, instruirea lucrătorilor şi a reprezentanţilor lor, precum şi direcţiile generale pentru implementarea acestor principii.

    Convenţiile internaţionale şi contractele bilaterale încheiate de persoane juridice române cu parteneri străini, în vederea efectuării de lucrări cu personal român pe teritoriul altor ţări, vor cuprinde clauze privind securitatea şi sănătatea în muncă.

     Legea securitatii si sanatatii in munca se aplică în toate sectoarele de activitate, atât publice, cât şi private.

     Prevederile legii securitatii si sanatatii in munca se aplică angajatorilor, lucrătorilor şi reprezentanţilor lucrătorilor.

     Fac excepţie de la prevederile  legii securitatii si sanatatii in munca cazurile în care particularităţile inerente ale anumitor activităţi specifice din serviciile publice, cum ar fi forţele armate sau poliţia, precum şi cazurile de dezastre, inundaţii şi pentru realizarea măsurilor de protecţie civilă, vin în contradicţie cu legea securitatii si sanatatii in munca.

      Legea stabileşte principii generale referitoare la:

•   prevenirea riscurilor profesionale;

•   protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor;

•   eliminarea factorilor de risc şi accidentare;

•   informarea, consultarea şi participarea echilibrată în problematica securităţii şi sănă­tăţii în muncă;  

•  instruirea lucrătorilor şi reprezentanţilor lor.

Obligaţiile angajatorului

Obligaţiile angajatorului referitoare la comitetul de securitate şi sănătate în muncă

1. Angajatorul trebuie să furnizeze comitetului de securitate şi sănătate în muncă toate informaţiile necesare, pentru ca membrii acestuia să îşi poată da avizul în cunoştinţă de cauză.

2. Angajatorul trebuie să prezinte, cel puţin o dată pe an, comitetului de securitate şi sănătate în muncă un raport scris care va cuprinde situaţia securităţii şi sănătăţii în muncă, acţiunile care au fost întreprinse şi eficienţa acestora în anul încheiat, precum şi propunerile pentru planul de prevenire şi protecţie ce se vor realiza în anul următor.

3. Angajatorul trebuie să transmită raportul prevăzut la alin. (1), avizat de membrii comitetului de securitate şi sănătate în muncă, în termen de 10 zile, inspectoratului teritorial de muncă.

4. Angajatorul trebuie să supună analizei comitetului de securitate şi sănătate în muncă documentaţia referitoare la caracteristicile echipamentelor de muncă, ale echipamentelor de protecţie colectivă şi individuală, în vederea selecţionării echipamentelor optime.

5. Angajatorul trebuie să informeze comitetul de securitate şi sănătate în muncă cu privire la evaluarea riscurilor pentru securitate şi sănătate, măsurile de prevenire şi protecţie atât la nivel de unitate, cât şi la nivel de loc de muncă şi tipuri de posturi de lucru, măsurile de prim ajutor, de prevenire şi stingere a incendiilor şi evacuare a lucrătorilor.

6. Angajatorul comunică comitetului de securitate şi sănătate în muncă punctul său de vedere sau, dacă este cazul, al medicului de medicina muncii, serviciului intern sau extern de prevenire şi protecţie, asupra plângerilor lucrătorilor privind condiţiile de muncă şi modul în care serviciul intern sau extern de prevenire şi protecţie îşi îndeplineşte atribuţiile.